„Când am plecat, v-am lăsat săraci și proști. Acum, vă găsesc și mai săraci și mai proști”.
Avea dreptate Brâncuși?!
Asta m-am întrebat, citind ce le-a spus marele sculptor, rudelor sale, când s-a întors de la Paris. Iar întrebarea m-a făcut să mă gândesc…la o boală.
Neîncrederea, nesiguranța, frica – sunt doar câteva dintre simptomele ei. Și se manifestă sub diverse forme:
„Credeam că…”, „Cine sunt eu să…?”, „Ca la noi, la nimeni”
Să le luăm pe rând:
E convingerea pe care poate chiar tu ai avut-o, când te-ai simțit neapreciat/ă, din punct de vedere profesional, să zicem. Ești un om foarte capabil, ți-ai îndeplinit toate task-urile, ai făcut, poate, mai mult decât ți s-a cerut. Și ai crezut că ceilalți văd. Așa că ai așteptat: promovarea, mărirea de salariu sau măcar o vorbă bună. Pentru că meriți, nu-i așa? Doar că niciuna nu a mai venit.
La fel cum, probabil, nu a mai venit nici vânzarea pe care o vedeai, deja, închisă.
Cu toate că e mai ușor să pasăm responsabilitatea la ceilalți, dă-mi voie să-ți spun: unicul/a responsabil/ă ești tu.
Înainte să te superi pe mine, lasă-mă să îți explic:
Există o vorbă: „Cere și ți se va da! ” – nu te aștepta ca ceilalți să vadă sau să știe ce-ți dorești. Sunt șanse destul de mari să fii dezamăgit/ă. Mai ales că nu poți controla ce fac ceilalți. În schimb, asigură-te că ai făcut tot ce ține de tine, pentru că asta e tot ce poți controla. Iar de tine ține inclusiv să ceri ce ai nevoie și ai dovedit că meriți.
Așa cum, în vânzări, tot de tine ține să îi traduci clientului pe limba lui beneficiile pe care le are de câștigat în urma colaborării cu tine. Nu te rezuma doar la a-i spune și nu te aștepta ca el să înțeleagă și să aprecieze tot ce știi tu și ai să îi oferi. E de datoria ta să îl faci să vadă și să simtă beneficiile vânzării.
„Credeam că…” e mindset-ul din cauza căruia oameni foarte valoroși nu reușesc să obțină ceea ce merită. Iar oamenii de vânzări pierd oportunități. Având pretenția ca ceilalți să vadă, riscă să rămână doar cu atât: cu pretenția.
E întrebarea pe care poate chiar tu ți-ai pus-o, atunci când ți-ai dorit mai mult. „Cine sunt eu să abordez un astfel de client?”, „Cine sunt eu să am curajul de a inova prin abordare? ”, „Cine sunt eu să vorbesc în public? ” – în cazul ăsta, nu doar că nu te aștepți ca alții să vadă ce meriți/poți. În cazul ăsta, TU NU CREZI că meriți/poți. Iar dacă tu nu crezi, cum să creadă ceilalți?
Vorbim, din nou, de oameni foarte valoroși (pe dovedite), care nu reușesc să obțină lucruri pe măsura lor. De data asta, pentru că nu au încredere în ei și în ceea ce pot face. Probabil că nici măcar nu sunt conștienți de potențialul lor/se sub-apreciază. Rezultatul? Aceeași dezamăgire ca în primul caz.
O replică des întâlnită în România, nu-i așa? Una pe care nu ne ferim să o folosim nici în afara țării. Avem tot ce ne trebuie ca să reușim:
Avem tot ce ne trebuie ca să reușim, mai puțin mindset-ul.
Și iată-ne ajunși la fondul problemei. Boala despre care vorbeam la început e una națională, din păcate: nu știm să (NE) vindem. Nici la nivel de țară, nici la nivel individual. Nu știm sau nu avem curajul să ne promovăm punctele forte. Dar suntem ași la promovarea negativă. Oricum ar fi, rezultatul e același: dezamăgirea.
Și uite așa, ne luăm jucăriile și plecăm: din țară, de la job, de la un posibil client important. În căutarea unui loc mai bun, în care sperăm că vom fi apreciați și că lucrurile vor merge mai bine. Dar dă-mi voie să-ți mai spun ceva: desi speranța moare ultima, moare și ea.
Cu alte cuvinte: oriunde te-ai duce, mindset-ul îl iei cu tine. La el trebuie să lucrezi. Altfel, rezultatul va fi același. Așa că: învață și ai curaj să (TE) vinzi! Pentru că nu întotdeauna reușește cel mai bun produs, ci cel care se promovează cel mai bine și care are în spate un DE CE puternic.
Deci, vinde-te scump, mai ales dacă știi că meriți. Iar dacă încă nu știi, află! Găsește-ți DE CE-ul, cunoaște-ți punctele forte, îmbunătățește-le pe celelalte și dă-i bice!
Deci, avea dreptate Brâncuși?!
Până acum, poate că da. Sper că, de acum înainte, NU. Hai să îi dovedim!